Ariciul

Este un mic mamifer insectivor (nu un rozător, fiți atenți!), de la 22 la 30 cm lungime și cu o greutate care variază de la 300 la 1500 de grame, în funcție de vârstă și anotimp.

Ariciul are o blană maro-cenușie, este caracterizată în mod inconfundabil de un strat de țepi, care acoperă fața, părțile laterale și spatele. Un arici adult este acoperit de 6.000-8.000 de țepi cu dungi negru-bej-alb, de aproximativ 2 cm lungime. Nu sunt altceva decât fire de păr, modificate pentru a se apăra împotriva prădătorilor: când este în pericol, ariciul se ghemuiește și rămâne imobil, devenind o „minge” de spini. Este activ aproape exclusiv noaptea, când poate găsi mai multă pradă, și poate să parcurgă până la 3 km pentru a căuta hrană. 

Deci, ce mănâncă?

Se hrănește cu râme, milipede, limacși, melci, gândaci și omizi, rareori cu rozătoare mici și ouă de păsări care clocesc pe sol.

Și iarna ... Să dormim!

Odată cu sosirea sezonului rece, ariciul nu mai poate găsi hrană, așa că soluția este să intre în hibernare: toamna se refugiază într-o vizuină sub grămezi de ramuri și frunze uscate și își reduce la maximum activitatea corpului, economisind astfel energia. Important este că, înainte de a intra în această fază de „pauză”, s-a îndopat cu mâncare deosebit de hrănitoare pentru el, deoarece în timpul hibernării poate pierde aproape 20% din greutatea corporală.

Habitatul

Ariciul vizitează diferite tipuri de medii, atât deschise (cum ar fi peisajul rural), cât și bogate în vegetație (cum ar fi pădurile și zonele cu tufișuri). Este deosebit de ușor să îl observați chiar și în grădini de legume sau pe pajiști, așa că va fi cu siguranță oaspete în grădina dvs. sălbatică!
Își poate face vizuina sub mormanele de ramuri care sunt lăsate uneori după tăiere, sau sub stivele de lemn de foc acoperite, uneori chiar și sub orice le oferă un adăpost. Adăposturile create special pentru ei în grădină, sunt foarte apreciate (vezi protocolul de laborator „Să construim un adăpost pentru ariciul”).

Curiozități

Femela poate naște până la 10 arici mici.

În timpul verii, un arici poate schimba vizuina de până la 20-30 de ori. Când caută hrană, scoate sunete caracteristice, precum șuierături și strănuturi. În perioada de împerechere, atât masculul cât și femela fac zgomote ciudate. În general, ariciul poate sufla, pufăi, fluiera și striga pentru a exprima diferite stări emoționale și nevoi.

Feriți-vă ... traversează aricii!

Existența rețelelor de drumuri din ce în ce mai dense face deosebit de periculoasă traversarea pentru acele animale care trebuie să se deplaseze în căutarea hranei, pentru un nou bârlog și pentru un nou partener în sezonul de împerechere. Ariciul care, după cum s-a menționat mai sus, poate parcurge până la 3 km pe noapte, se încadrează printre acestea. Posibilitatea ca acesta să fie lovit este foarte mare, pentru că atunci când vede luminile unei mașini nu fuge din instinct, ci se transformă într-o minge. Aceasta este tehnica pe care o folosește pentru a se proteja de prădători, care din păcate nu este fructuoasă în fața unei mașini. Când traficul o permite, dacă vedeți un arici pe cale să treacă sau care deja traversează, ar trebui să-l ridicați ușor și să-l așezați cât mai departe posibil de drum.